Melanomul malign cutanat, cap.2-Autor: Dr Doina Radulescu, Iasi, 1996

CAPITOLUL 2

CLASIFICĂRI MODERNE ALE MELANOAMELOR

Sub denumirea de melanoame sunt reunite tumorile benigne şi maligne ale căror celule contin pigment melanic şi a căror distributie corespunde teritoriilor care normal contin acest pigment (piele, globul ocular, leptomeninge). Se mai intâlnesc tumori melanice şi cu alte localizări: cavitatea bucală, esofag, col uterin.

Nevii sunt tumori melanice benigne unice sau multiple, cu localizare cutanată care se formează pe seama melanocitelor epidermului sau ale dermului. Ei au dimensiuni variate de la câtiva milimetri la câtiva centimetri. Apar sub formă de leziuni plane, verucoase sau polipoide. Pot prezenta variatii în ceea ce priveşte intensitatea pigmentării de la negru-brun la acromic.

S-au formulat numeroase clasificări cu privire la tipul histologic şi respectiv la potentialul de malignizare al nevilor.

Traub şi Keil (184) impart nevii celulari in: nevi intraepidermali, nevi intra­dermali; nevi de jonctiune, nevi compuşi şi nevi albaştri. Allen (5) „imparte nevii în nevi jonctionali, nevi intradermali şi nevi micşti. Becker (17) elaborează următoarea clasificare: nevi tip A (intraepidermali, jonctionali), nevi tip B (in­tradermali) şi nevi tip C (compuşi). Davis şi Heeron (42) clasifică nevii in: nev comun (jonctional, compus, intradermal), nev albastru, nevul Spitz, lentigo, pata melanotică a lui Hutchinson şi melanoza premalignă. Lever (118) grupează nevii în următoarele categorii: nevi nevocelulari (nevi jonctionali, nevi compuşi, nevi intradetmali, nevi cu celule balonizate, nevul Sutton, melanomul juvenil şi nevul pigmentar gigant), nevi compuşi din melanocite de origine epidermală (lentigo, melanoza circumscrisă preblastomatoasă) şi nevi derivati din melano­citele dermului (pata mongoliană, nevul Ota, nevul albastru şi nevul albastru celular).

Clasificarea histologică internatională a tumorilor sistemului pigmentar este recomandată pentru adoptarea unei terminologii şi a unei clasificări uniforme.

Din punct de vedere histologic experţii OMS (1975) clasifică nevii in: nev joncţional, nev mixt, nev intradermic, nev cu celule epitelioide şi/sau fuziforme (melanomul juvenil Spitz), nev cu celule balonizate, nevul Sutton, nev pig­mentar gigant, papula fibroasă a nasului (nevul involutiv), nev albastru şi nev albastru celular.

Nevul joncţional este forrnat din insule de celule nevice localizate la nivelul joncţiunii dermo-epidermice. Aceste celule sunt mari, rotunde, cu granule fine de melanină. Epidermul este de aspect normal. Nevul joncţional are un oarecare potenţial de degenerare malignă.

Nevul mixt are „in general aspect papilar şi conţine, căteodată, formaţiuni pilare. El este alcătuit din celule nevice dispuse izolat la nivelul joncţiunii dermo-epidermice şi în cuiburi localizate în derm. in cazul acestui nev există de asemenea posibilitatea unei transforrnări maligne pe baza componentei joncţ ionale.

Nevul intradermic sau aluniţa este o pată pigmentară plană sau uşor reliefa­tă. Poate fi intălnit la naştere sau se dezvoltă ulterior. La pubertate nevul intra­dermic este mai proeminent. Din punct de vedere histologic tumora este compusă din cuibu•i şi cordoane de celule, cu nucleu rotund şi pigment fin de melanină in citoplasmă.

Nevul cu celule epitelioide şi/sau fuziforme (melanomul juvenil Spitz) este obişnuit localizat la faţă şi se intălneşte mai frecvent la copii. Microscopic este un nev compus cu remanieri joncţionale, câteOdată considerabile, insoţin­du-se de acantoză intensă şi edem subepidermic. Celulele sunt alungite şiisau rotunjite şi de aspect epitelioid. Celulele fuziforme sunt adesea dispuse în fcicole perpendiculare pe epiderm. Prezenţa celulelor gigante multinucleate şi mononucleate de formă neregulată, cu nuclei neuniformi, grupaţi în mase compacte sau dispuşi la periferia celulei, reprezintă un aspect patognomonic.

Nevul cu celule balonizate este forrnat din celule mult mai voluminoase cât celulele nevice normale, cu o citoplasmă clară şi nucleu de aspect omogen.

Nevul Sutton este „inconjurat de o zonă depigmentată. in zona superficială a iktmului se găsesc insule de celule nevice insoţite de infiltrat ‘lens cu limfocite sa histiocite.

Nevul pigmentar gigant apare ca un nev mixt sau int•adermic, în zona pro­orbdă fiind format din celule fuziforme, dispuse in noduli sau stratu•i. Zona pro­SeDdă se intinde pănă in hipoderm.

Papula fibroasă a nasului, pigmentată sau angiomatoasă, corespunde nevului care a suferit o fibroză. Microscopic este format din ţesut fibros numeroase celule gigante multinucleate. Melanocitele sunt numeroase la Nevul albastru este o leziune nodulară, albastră, net circumscrisă, al cărei diametru nu depăşeşte 15 mm. Este cel mai frecvent localizat pe faţă sau pe antebraţ şi pe mână. Microscopic este format din melanocite alungite, cu pre­lungiri dendritice bine evidenţiate prin impregnaţia argentică, localizate în derm. Celulele formează grupe compacte care ajung până la nivelul hipo­dermului.
Nevul Ota este o pată pigmentară neomogenă, cu localizare mai frecventă la nivelul regiunii periorbitare, temporale, frontale, nazale şi regiunea maxilarelor. Se asociază cu pete albăstrui la nivelul conjunctivei, corneei şi retinei.
Nevul Ito interesează regiunea subclaviculară, scapufară şi deltoidiană. Leziunea este identică cu nevul Ota. Microscopic nevii lui Ota şi Ito au structură asemănătoare petei mongolice, fiind formaţi din melanocite dispersate intre fibrele de colagen.
Nevul albastru celular este format din numeroase melanocite dispuse în fascicole ce se intretaie, oferind oarecare asemănare cu fascicolele nervoase. in tumo•ă se intâlnesc melanocite fuziforme, rotunde sau alungite cu numeroase dendrite. Nucleii sunt mari iar citoplasma conţine puţin pigment melanic. Tu­mora de culoare inchisă poate fi voluminoasă, ajungând până in hipoderm. Evoluţia spre un melanom malign este foarte rară. Lipsa mitozelor şi absenţa necrozelor sunt argumente in favoa•ea benignităţii.Nevul albastru celular malig­nizat dă rar metastaze in ganglionii limfatici regionali. Metastazele au imaginea histologică identică cu a tumorii primare cutanate.
In 1991 Elder şi Murphy (62) propun următoarea sistematizare a tumorilor melanocitare benigne:

  • Nevi melanocitici dobândiţi comuni

lentigo simplex
nevul melanocitic joncţional
nevul melanocitic compus
nevul melanocitic de•mal

  • Variante de nevi dobândiţi

nevul cu halou
nevul combinat
nevul pielii genitale
nevul penetrant in profunzime
nevul melanocitic recurent
variante mixte ale nevilor cutanaţi

  • Nevi cu celule fuziforme şi epitelioide

nevul cu celule fuziforme şi epitelioide (Nevul Spitz)
nevul pigmentar cu celule fuziforme Reed

  • Nevi albaştrii

nevul albastru comun

nevul albastru celular

  • Melanocitoza dermală

nevul Ota

  • Nevi melanocitici congenitali

nevul congenital mic

nevul congenital intermediar şi gigant

leziuni proliferative dermale in nevii congenitali

  • Nevi melanocitici displazici

nevi jonctionali şi compuşi displazici

Melanoza circumscrisă precanceroasă Dubreuilh este o leziune precance­roasă, care se caracterizează din punct de vedere microscopic prin acumularea de melanocite 1n marea majoritate displazice, de-a lungul lirnitei inferioare a epiciermului şi se insoteşte ocazional de o repartitie a acestor celule 1n toată erosimea epidermului. Aceste alteratii pot adesea interesa pătura externă a foli­culilor piloşi. Imaginea histologică variază după vechimea leziunii, de la o lezi­une la alta sau de la o regiune la alta a aceleiaşi leziuni. In părtile mai vechi ale ieziunii, melanocitele displazice pot fi prezente 1n toată grosimea epidermului, ele sunt adesea incărcate cu melanină şi prezintă uneori mitoze. Acest aspect poate exista şi la periferia unei leziuni in plină dezvoltare. Nucleii melanocitelor sunt câteodată atipici sau picnotici.in unele cazuri melanocitele sunt balonizate ca o citoplasmă eozinofilă sau clară şi pot fi dispersate în toată grosimea epi­dermului. In pătura bazală aceste celule pot fi fuzifomie şi este destul de dificil de a preciza dacă există sau nu debutul unei invazii a papilelor dermice.

Melanoamele maligne sunt tumori dezvoltate primar din celulele forma­loare de melanină sau secundar pe seama nevilor. Au evolutie rapidă şi dau metastaze generalizate pe cale limfatică şi sanguină.

Davis şi Herron (42) clasifică melanoamele maligne în: melanom malign dezvoltat pe un nev, melanotn malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh şi me­lanom malign dezvoltat pe pielea nortnală (melanom d’emblee). Această clasi­ficare, deşi reprezintă un important aport in incercarea de standardizare a unei terminologii a melanoamelor maligne cutanate are şi unele dezavantaje, pentru ca in general, pacientii nu cunosc decât ocazional, dacă leziunea pigmentară aztărează din copilărie sau a apărut in viata adultă. In plus, histopatologul poate clasifice leziunile pe baza aspectelor histologice, numai când melanoza circumscrisă Dubreuilh sau nevul pot fi găsite histologic. După. această clasificare, trebuie luate in consideratie in stabilirea varietătii de melanom malign originea tumorii, tipul de celulă, gradul de anaplazie, gradul de pigmentare şi  stadiul histologic al melanomului, in scopul unor incercări de apreciere a prognosticului.

Clasificarea melanoamelor maligne a lui Cochran (35) şi a lui Hardmeier (78) utilizează criterii clinice şi histologice, fiecare criteriu având o valoare cantitativă. Această clasificare permite incadrarea melanoamelor in unul din următoarele trei grupe: grupul I cu prognostic slab, grupul II cu prognostic bun şi grupul III cu prognostic mediu. Criteriile clinice din clasificarea lui Cochran sunt: localizarea şi diametrul leziunii, timpul apariţiei tumorii, invazia gangli­onară. Criteriile histologice se referă la relaţia tumorii cu anexele cutanate, indicele mitotic, prezenţa sau absenţa ulceraţiei, a permeaţiei in vasele sanguine sau limfatice şi a reacţiei inflamatorii.
• Clasificatea lui Clark (28) şi Mihm (132) foloseşte criterii pur morfologice,
care permit o incadrare adecvată şi exactă a melanoamelor maligne. Ei descriu trei tipuri: melanom cu extensie in suprafaţă, melanom malign dezvoltat pe melanoza precanceroasă Hutchinson-Dubreuilh şi melanom nodular.
Melanomul cu extensie în suprafaţă este forrnat din melanocite atipice care invadează toate straturile epidermului, uneori şi stratul comos, ceea ce dă un aspect ‘pagetoid foarte caracte•istic acestui tip de melanom. Celulele tumorale intraepidermice sunt distribuite individual sau in cuiburi, Inlocuind keratino­citele. Ele sunt de tip epitelioid, cu o citoplasmă abundentă şi conţin pigment melanic. Nucleii sunt mari, uneori neregulaţi, cu unul sau mai mulţi nucleoli. Una din caracteristicile distinctive ale acestor melanocite atipice intraepidermice este aspectul lor monomorf. Caracterul de extensie joncţională.superficială şi laterală „pagetoidă” al acestei forme de melanom malign, a fost subliniat de Lane (114) şi a constituit un criteriu important 1n ap•ecierea prognosticului, ca fiind mai puţin malign decât forma nodulară. Clark (28) apreciază pentru cazu­rile „de graniţă” că extinderea activităţii de joncţiune dincolo de trei creste papi­lare, permite incadrarea leziunii in melanomul malign extensiv superficial.
Melanomul malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh se caracterizează din punct de vedere rnicroscopic p•in prezenţa unui număr crescut de melanocite în stratul bazal, care pot fi dispuse individual, separate unele de altele prin una sau mai multe keratinocite. Unele melanocite sunt de aspect normal, altele au un nucleu mare sau sunt multinucleate. In alte zone ale tumorii, în epiderm se gă­sesc melanocite care inlocuiesc keratinocitele din stratul bazal sau apar sub forma unor cuiburi intraepidermice. La nivelul dermului melanocitele atipice au un aspect fuziform, prezintă în citoplasmă o cantitate mare de pigment melanic şi sunt asociate cu numeroase celule inflamatorii mononucleate.
Melanomul nodular din punct de vedere microscopic, se caracterizează printr-o proliferare intraepidermică a melanocitelor atipice, care invadează apoi dermul subiacent. Acest aspect este caracteristic numai melanomului nodular şi îl diferenţiază de melanomul cu extensie în suprafaţă şi de melanomul malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh. Tumora are tendinţa de a invada dermul, pe toată lungimea ei. Există uneori cazuri 1imită, in care se poate vedea in epiderm, pe una sau mai multe secţiuni a unui melanom aparent nodular, melanocite atipice pe o distanţă mai mult sau mai puţin intinsă. Deşi teoretic trebuie să existe o fază intraepidermică în dezvoltarea tumorii, aceasta insă este foarte rar observată. in multe cazuri melanocitele maligne de la nivelul joncţiunii dermo­epiderrnice invadează dermul de la inceput.
Mehnert şi Heard (130) clasifică nivelele de invazie în: g•upul 0 (in situ); zrupul I cu invazia dermului papilar superficial şi cu o supravieţuire peste 5 ani de 77,6%; grupul II cu invazia dermului reticular şi cu o supravieţuire de 38,6°70; grupul III cu invazie subcutanată in care supravieţuirea este de 8%
Clark (28) susţine că prognosticul melanoamelor maligne cutanate este în raport cu nivelul de invazie a tumorii. El stabileşte cinci nivele:
corespunde melanomului „in situ” in care celulele tumorale se găsesc deasupra membranei bazale. Această fază in dezvoltarea me­lanoamelor este lungă şi bine vizibilă in melanoamele dezvoltate pe melanoza Dubreuilh (nivel intraepidermic);
celulele tumorale străbat membrana bazală şi se extind in dermul papilar, fără a pătrunde in stratul reticulat al dermului (nivel pa­pilar-derm);
Nivelul — celulele tumorale se găsesc la limita dintre stratul papilar şi reti‑
cular al dermului, dar nu invadează stratul reticular (nivel papilar­reticular);
Nivelul IV— celulele tumorale se găsesc printre benzile de colagen ale dermului reticular (nivel dermic reticulat);
Nivelul V — celulele tumorale invadează hipodermul (nivel subcutaneo-grăsos).
Corelănd nivelele de invazie cu timpul mediu de supravieţuire, Clark şi Niihrn găsesc pent•u nivelul II o supravieţuire de 7 ani, pent•u nivelul III 6 ani, pentru nivelul IV 3 ani şi pent•u nivelul V 3 ani. Stadiile primare ale melano­mului cu extensie in suprafaţă şi melanomului malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh sunt simila•e, fără a ţine seama dacă leziunea apare sau nu pe un nev preexistent. Dacă tumorile din aceste stadii p•imare au o terapie adecvată, va rezulta o imbunătăţire considerabilă a datelor de supravieţuire (Clark, 33).
Clasificarea lui Clark şi Mihm a melanoamelor cutanate, pe baza aspectelor histologice şi a nivelelor de invazie, serveşte ca ghid pentru prognosticul acestor
Valabilitatea acestei clasificări şi aplicabilitatea ei a fost subliniată de Bailly (9) care a testat diferite clasificări pe un numă• de 60 de bolnavi cu mela­noame maligne cutanate. Bailly a arătat că dintre cele trei clasificări a melanoa­raelor maligne cutanate a lui Cochran (35), Hardmeier (78), Clark şi Mihm (29), xtrima este cu aplicabilitatea cea mai bună şi prezintă o bună concordanţă intre prognostic şi evoluţia •eală (Kelly, 107). Valoarea clasificării lui Clark şi Mihm, constă în faptul că fiecare dintre cele trei tipu•i de melanoame cutanate au un prognostic diferit, melanomul cu extensie în suprafaţă fiind intermediar între melanomul malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh, cu un prognostic relativ şi melanomul nodular care are un prognostic mai sumbru.
Congresul de la Sydney (1972) clasifică melanoamele maligne in două melanoame preinvazive sau intraepidermice şi melanoame invazive care au fost sistematizate „in patru tipuri histomorfologice (melanom malign invaziv cu componentă intraepidermică adiacentă., de tip pată melanotică a lui Hutchinson; melanom malign invaziv cu componentă intraepidermică adiacentă, de tip cu extensie în suprafată; melanom malign invaziv cu componentă intra­epidermică, neclasificabil; melanom malign invaziv fă.”ră o componentă intraepi­dermică adiacentă-melanom nodular). Congresul a stabilit că indicele mitotic trebuie evaluat pe 10 câmpuri sau pe tot preparatul histologic in cazu.1 când tumorile sunt mici. Gradul I: mai putin de 1 mitoză pe 5 câmpuri; Gradul II: lintre 1 mitoză. pe 5 câ’mpuri şi 1 mitoză pe câmp; Gradul HI: una sau mai multe mitoze pe câmp.
0 clasificare care a retinut atentia a fost aceea a lui Mishima (135). Acest autor a descris „in microscopia electronică existenta mai multor varietăti mor­fologice de melanozomi şi a emis teoria că melanoamele maligne se constituie pe seama a trei tipuri de celule diferite din punct de vedere ontogenetic, mor­fologic şi histochimic, ceea ce ar putea explica unele din particularită.tile lor evolutive. Cele trei tipuri celulare desc•ise de Mishima sunt:
1. Nevocitul care compune nevul jonctional şi derivă din nevoblast.
2. Melanocitul epidermic pe seama căruia se formează melanoza cir­cumscrisă precanceroasă Dubreuilh.
3. Melanocitul dermic, celula care formează nevul albastru.
Melanbcitul- epidermic şi cel dermic sunt descendentii melanoblastului ori­ginar din creasta neurală. Din transformarea malignă a celor trei tipuri de celule, rezultă următoarerele categorii de melanoame maligne: melanomul malign nevocitar sau nevocitom malign dezvoltat pe nevul jonctional, melanomul malign apărut pe melanoza Dubreuilh sau melanocitom malign şi nevul albast•u malign dezvoltat pe nevul albastru. Clasiftcarea lui Mishima oferea explicatie faptului că melanoamele maligne au comportamente diferite. Astfel, melanoa­mele maligne dezvoltate pe melanoza Dubreuilh au o evolutie relativ mai be‑
creştere mai lentă şi tendintă redusă la metastaze, în timp ce nevoci­toamele maligne au un comportament mult mai ag•esiv, cu creştere rapidă şi metastaze precoce. Teoriei lui Mishima i s-au adus câteva obiectiuni majore. Astfel, cercetările de microscopie electronică nu au putut pune in evidentă nici o deosebire morfologică evidentă între melanocit şi nevocit. Din această cauză, majoritatea cercetătorilor moderni consideră că este vorba de un singui tip celu­lar, prevăzut uneori cu câteva prelungiri dendritice iar alteori lipsit de asemenea expansiuni, in functie de pozitia celulei respective. Prelungirile dendritice există numai la celulele izolate, sepa•ate de congenerele lor ca in cazul melanocitelor lui Mishima şi lipsesc la celulele grupate in cuiburi, ca în cazul nevocitelor melanoamelor descrise de Mishima. A doua obiectiune care se aduce teoriei lui Mishima este că, după opinia sa, toate melanoamele maligne se dezvoltă pe formatiuni preexistente: nevi jonctionali, nevi micşti,, melanoză Dubreuilh sau, foarte rar, nevi albaştri.

Conform clasificării OMS (1975) melanoamele maligne se clasifică in: melanoame maligne, melanoame maligne dezvoltate pe melanoza Dubreuilh, melanoame maligne dezvoltate pe nevul albastru şi melanoame maligne dezvol­tate pe nev-ul pigmentar gigant.
Melanomul malign apare Mtotdeauna la nivelul jonctiunii dermo-epider­mice. Este câteodată asociat cu un nev preexistent. Melanomul malign este format din celule atipice, de formă cubico-poligonală sau fuziformă, infiltrând dermul şi uneori spre Măltime epidermul, cu producerea unei ulceratii. Există melanoame maligne care sunt formate atât din celule cubice, cât şi din celule epitelioide şi fuziforme. Melanomul malign fo•mat din celule balonizate este rar intâlnit. Celulele tumorale pot apa•e izolat sau pot forma mase compacte iar uneori apar şi celule multinucleate. Pigmentul de melanină variază nu numai de la o tumoră la alta ci de la o zonă la alta în aceeaşi leziune.
Melanomul malign dezvoltat pe melanoza Dubreuilh se caracterizează prin prezenta de, melanocite atipice care infiltrează dermul. Mai frecvent aceste celule sunt fuziforme. Expertii OMS arată că este, câteodată, dificil de a dife­:-entia „melanomul proliferant superficiar’, în care proliferarea se face late•al şi care este format din „celule pagetoide, de melanomul nodular. De asemenea, aceeaşi dificultate apare, uneori, datorită diversitătii imaginilor histologice şi in diferentierea aspectelor epidermice ale „melanomului proliferant superficiar de acelea ale melanozei precanceroase Dubreuilh. Prelevările largi sunt, în aceste cazuri, necesare pentru a se vedea aspectele de invadare a tumorii.
Melanomul malign dezvoltat pe nevul albastru are un prognostic mult mai bun decât pent•u melanomul malign dezvoltat pe alti nevi.
Melanomul malign dezvoltat pe nevul pigmentar gigant se localizează cel mai frecvent în partea profundă a nev-ului şi apare mai precoce decât alte me­lafloame.
Scopul acesto• clasificări histologice ale tumorilor sistemului pigmentar este a preciza potentialul de malignitate a nevilor şi prognosticul melanoamelor rnnligne.
In 1991 Elder şi Murphy (62) propun o clasificare modificată care tine cont
fazele de progresie ale tumorii. Se introduce ideea de proliferare în suprafată, pe care autorii o denumesc „proliferare radială” şi proliferare în profunzime, considerată „proliferare verticală”. Se stabilesc astfel 3 categorii principale de melanoame maligne:
1. Melanoame maligne fără fază de creştere radială în care este inclus mela­nomul nodular.
2. Melanoame maligne cu fază de creştere radială care cuprind:
melanom cu extensie superficială (Superficial spreading melanoma)
melanom malign lentigo
melanom lentiginos al mucoaselor şi extremitătilor
melanom cu fază de creştere radială neclasificabil

3. Melanoame maligne neclasificabile şi rare:

  • melanom desmoplastic şi neurotropic
  • melanom cu deviatie minimă
  • nev albastru malignizat şi leziuni in•udite
  • va•iante cu fază de proliferare ve•ticală neclasificabile

In interpretarea acestei clasifică•i există totuşi anumite dificultăti care pot preta la confuzii: Astfel, termenul de melanom nodular, presupune absenta proliferării radiale, deşi formele cu prolife•a•e radială pot prezenta aspecte nodulare. in al doillea rând, termenul de „radial” „vertical” se referă la directia de expansiune sau de extindere a leziunilor, ca•e nu poate fi intotdeauna surprinsă de patologist• in al treilea •ând, termenul de proliferare sau de creştere „radială” este adesea sinonim cu lipsa de invazie, deşi, în această fază, leziunile pot apare „in situ” sau invazive. Pe de altă pa•te, termenul de „fază are mai mult o semnificatie temporală decât spatială, in majoritatea leziunilo•, fazele de creştere radială şi verticală părând să •ep•ezinte „compartimente sepa•ate ale leziunii, compartimentul fiecăruia dintre ele fiind independent unul de altul. De aceea, Roses (165) raportează aceşti termeni mai curând la progresia tumorii propune folosirea denumi•ii de „stadiul de placă şi „stadiul de nodul, consi­de•ând că aceşti termeni sunt mai utili în descrierea leziunii clinice mai curând, decât in definirea histologică.

Pentru a facilita inţelegerea acestei notiuni de fază de c•eştere radială sau proliferare •adială, Elder şi Murphy (62) selectează caracterele histologice vi­zând atât componenta epidermică, cât şi componenta dermică. Ei denumesc acest tip de melanom, melanom microinvaziv.

Modificările existente la nivelul epidermului interesează keratinocitele, lim­focitele, arhitectonia lezională şi aspectul celulelor melanice p•oliferate•

  • Keratinocitele sunt numeroase, mari şi asimetrice, detenninând ingroşarea
    şi/sau alungirea crestelor interpapilare, cu aparitia uneori a hiperkeratozei.
  • Limfocitele formează o bandă densă in dermul papilar sau pot realiza ro­zete in jurul celulelor tumo•ale din epide•m.
  • Arhitectonia lezională • se caracterizează prin apa•itia celulelor izolate cu aspect pagetoid, deasupra membranei bazale, extinzându-se uneo•i la stra­tul cornos. Proliferarea poate fi continuă interesând şi zona jonctională ceea ce determină apa•itia uno• cuiburi de celule de dimensiuni şi forme diferite. Celulele din aceste cuiburi pot să se extindă în profunzime spre anexele dermului.

  • Din punct de vedere citologic, melanocitele proliferate pot să fie de aspect uniform, cu citoplasmă abundentă, incărcată cu pigment. Există o atipie nucleară mode•ată până la severă, caracterizată prin hipercromazie şi ani­zocarioză. Nucleolii sunt prezenti, apar mitoze in celulele melanice şi chiar în keratinocite şi se constată celule necrozate izolate.

ATENTIE!!!!

RESTUL CARTII IL GASITI AICI:

https://plus.google.com/u/0/photos/110422005141380494620/albums/5896638613923437649

Eu am pus pe blog pina la poza 25 din album, inclusiv.

Cartea a fost scanata si salvata ca si JPG, apoi transformata in text cu ajutorul unui program, nu ma intrebati care, fiica-mea a facut manevra. De aceea lipsesc unele litere sau litera r este inlocuita cu bullet. Daca nu intelegeti ceva descarcati pozele din albumul meu de pe Google + si va lamuriti. Cind voi avea timp voi face eu toate corecturile pe blog si voi pune si restul cartii.

Pina atunci… enjoy!

Daca folositi public parti din carte va rog sa mentionati autoarea cartii!!!

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cooking Without Limits

Food Photography & Recipes

Ce să gătesc azi

''Caietul'' meu cu rețete, organizat pe categorii.

Cecile's Cuisine

A Blog about Easy, Healthy yet Delicious Recipes for Working Moms like me.

40 Something

What's next?

Zona de criza

In si dincolo de crize

Sergiu Somesan

Proza fantastica si SF

DermPath Daily

Devoted to what everyone loves to see more of...SKIN!

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Bisofficiallan

World in your eyes!

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Violeta Balan

De la o zi la alta

Semizeea

Cine poate sau are curaj să încerce să-i răpească femeii plăcerea de a se contrazice, de a se răzgândi și încă a avea dreptate, de a acționa contrar logicii proprii?

COJOCARII

Blog de Familie

%d blogeri au apreciat asta: